Azi, 17 noiembrie 2009, au loc două evenimente în mărața Românie.
Primul, pe care eu îl consider mai important, e ziua bunului meu prieten Vlad. La mulți ani animalu` dracului.
Al doilea, e greva de la Metrorex. I don`t fucking belive! Pai cum să nu facă grevă? Cine-i poate condamna? Nimeni! De ce? Că trăim în țara asta, în care poți avea pretenții doar în campanii electorale, sau doar atunci poți să ai speranțe reale. De ce se fac mii de sondaje înainte de vot? De ce mă interesează pe mine, pe tine, pe noi cine ar putea ieși în turul doi dacă e cazul, în cazul în care rămâne Base cu x sau y cine dă cui…
HAI SĂ MERGEM LA VOT, DACĂ REFUZĂM S-O FACEM, NU PUTEM AVEA PRETENȚII, NU NE PUTEM PLANGE CĂ MERGE TOT PROST, PENTRU CĂ NU FACEM NIMIC SĂ SCHIMBĂM ASTA!
Astăzi, mi s-au întâmplat lucruri bizar de bizare (wtf?). Începând din metrou, când am văzut o babă doamnă trecută de a doua tinerețe, care se pregătea pentru o întalnire (un date, că am văzut că așa se poartă). Se ruja, avea un iPOD, și mestecând gumă, se tot uita la ceas, mai mai să nu întârzie. Funny…
În 77`le ce mă duce-n mirificu-mi palat de pe Izvorul Mureșului, fiind si eu cu iMP3 player-ul în urechi (a se deduce că în urechi îmi erau înfipte căștile acestuia), văd o doamnă mult mai în vârstă decât precedenta, care vorbește cu cineva, și al dracu se uită și spre mine… Toată lumea-n jurul meu râde, o doamnă se uită scârbită la mine; într-un final, scot căștile din urechi, și ce să vezi, femeia vorbea cu mine, îmi întindea cârjele, care cumva s-o ajut să urce-n autobuz, și țipa într-un hal, de zici că semnasem actele tot, că o îngrijesc până moare și-mi lasă mie casa și pensia…
Următoarea umilință care am primit-o azi:
M-am săturat să mă uit la ceas, zilnic, și să-mi arate mereu 6 fără 10, așa că am pus pragu-n picior, și aujourd`hui m-am dus la ceasornicărie. Intru, îmi vărs durerea, la care femeia respectivă-mi răspunde (foarte politicos de altfel) : „Îmi pare rău, domnul ceasornicar nu este momentan, revine dupa ora 15”
Sunt două posibilități, în capul meu:
1. Ori era secretara, ceea ce-mi provoacă multe „crampe cerebrale”, dacă-n ziua de azi a ajuns ceasornicarul de la colț de lângă fosta Cofetărie Brâncoveanu să aibă secretara;
2. Aia-și bătea joc de mine, și râdea-n „culise” cu toate prietenele ei ceasornicărițe sau assistent ceasornicar.
Atunci am tras o concluzie: Nu fuma dacă n-ai frigider!
Am plecat acasă, unde am frigider, mi-am făcut o cafea, am fumat 2 țigări, și-am renăscut…
E prima relplica ce-mi trece prin cap când aud de regretatul Ghorghe Dinică.
Conform Antena 1 „Marele actor Gheorhe Dinică s-a stins din viata, astăzi, la varsta de 75 de ani, dupa o lunga suferință la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 22 octombrie.
Regretatul actor a fost diagnosticat cu bronhopneumonie, dar apoi starea sa de sănătate s-a înrăutățit considerabil.
În momentul internării, maestrul avea o infecție la plămânul stâng, care s-a extins și la cel drept. El a fost diagnosticat cu bronhopneumonie cu stafilococ auriu și candida, pneumonie bazală stânga în remisie, soc septic și disfuncție multiplă la organe.”
Odata cu încetarea din viață a lui Gheorge Dinică, a disparut interpretarea impecabilă a multor personaje, atât de teatru cât și de film.
Dumnezeu să-l odihnească.
A.S. Azi e ziua prietenului meu Papuc, așa că…la mulți ani Papuc!
Am descoperit „antidotul” pentru crime, jafuri și chestii de genul infracțiuni. Cum să nu devină copiii de azi criminalii de mâine dacă sunt crescuți în spiritul Guță? Cum să nu-și dorească și ei să fie boss-i, bahări, baștani… cum să nu-și dorească să moară dușmanii și să aibă femei de femei??? Cum??
Hao să facem un sondaj: câti punk-eri, rock-eri, house-eri…emo până la urma ați văzut să comita crime, jafuri sau violuri? Ăștia-n cel mai rău caz se sinucid, ceea ce nu e neapărat rău (spun eu devenind puțin meschin).
Așa că voi, cei ce-mi citiți gândurile, gânduri cretine dealtfel, oferiți cultura muzicală copiilor voștri, de acolo pornește tot, și ajută la educația lor. Nu le trebuie neaparat Pavarotti sau Felicia Filip, dar trebuie să știe cine-i Savoy, Pitiș, Pasarea colibri, Genesis, Rolling Stones, etc fiindcă aș putea continua mult…
Dacă simțiți o revoltă-n rândurile mele, ei bine, aveți dreptate!
Azi, după cele2 zile petrecute la Frunzaru, văruind, gletuind, șlefuind, dând găuri, punând lustre și făcând pe-a meșteru`, am reușit să fac ceva și pt mine. Am participat la „Pariu că știu…”, unde am și câștigat noi, echipa actorilor…
Deși toată lumea zice că nu-i făcătură, inclusiv Morar și producătorii…refuz să cred că sunt femei atât de imbecile. Înțeleg, ești femeie, nu știi cum arată o bujie, nu sunt prea multe femei mecanic, dar atat de retardată încât să nu știi în ce război s-au luptat românii cu nemții, să nu știi tu, tâmpito, Loch Ness nu e o marcă de cafea și că da, vito există un arbore de cauciuc, da` nu crește Pirelli în el…
P.S. Îmi cer scuze că am insultat bovinele!
Spread, sau Gigolo de LA, e un film despre un tip, care o arde dubios cu domnițe nu tocmai sărace, și al dracu` că-i și merge. Îl recomand cu încredere….
Orașul în care trăiesc se numește sugestiv…București. De ce? Că aici toată lumea se bucură. Se bucură de viața lor infectă pe care o duc, se bucură când pierd ceva, se bucură când fac rău, se bucură când sunt criticați, umiliți, jigniți. CRETINILOR.
De ce un căcat de paznic are Nokia N95?? De ce un căcat de taximetrist stă într-o ghenă și are plasmă cu diagonală de nșpe mii de inci?? De ce n-ai ce să mănânci și tu o arzi prin cluburi far-o chiftea în burtă? „You`re a puppet” Măi băiatule…ești cioară bronzat, ești jegos mai puțin curat, îți cântă maneaua-n telefon ( că de…căștile, știi chestiile alea mici de le bagi în urechi și-ți intră orchestra cu tot cu Salam și Guță în ureche, pentru asta au fost inventate, retardatule) încearcă să mori, TE ROG!! Dau o bere și-o șaorma…
Deviind de la maneliștii cu telefoane „șmechere”, vreau să continui cu și despre mirobolantul București.
Orașul ăsta, e minunat în felul lui. Aici mâncarea tradițională e shaorma, cu de toate și dulce, dar vă rog insistați cu ceapa.
Partea minunată aici, e că, spre deosebire de satul meu natal, poți să mergi când vrei, să dansezi, sa bei un pahar, să te simț bine, și toate astea nu singur. Oamenii sunt chiar OK, dacă știi unde să mergi, cu cine să vorbești, cu cine să legi amiciții sau prietenii. Pentru toate astea, recomand cu desavârșire Club A, clubul unde sunt acasă, eu și toți iubitorii de muzică bună.
Cum sunt șomer, și eu și Frunzaru, stăm și pierdem nopțile uitându-ne la filme, la pițipoance…
Aseară, am facut o excepție, și m-am gândit eu c-ar fi interesant să mă uit pe wikipedia. Și cum mă uitam și căutam eu toate prostiile (Vama Veche, Toma Caragiu, anonimi dintr-ăștia), m-am gândit să mă uit și la adevăratele vedete din România, și-am dat un ”sărci” la Salam, Guță.
Erau acolo, nu ma deranjează, dar cand vezi texte de genu` ”S-a lansat cu ajutorul şefului de orchestră Dan Bursuc în anul 2002, cu piesa „Ce gagică şmecherită”. A jucat un rol semnificativ la apariţia şlagărului „Of, viaţa mea” (2000), interpretat de Adrian Minune şi Costi Ioniţă”, și asta cănd dai search la salam. În loc să scrie că e produs din carne, ce se servește ca antreu rece, scrie că ăsta a contribuit la șlagăr, și ce șlagăr.
Dacă mă-nțelegeți, da-ți un click aici pentru Salam și aici pentu Guță
Cel mai tare, mă deranjează definiția manelei:
Genul are influenţe din muzica populară armână, greacă, turcă, arabă şi sârbă şi din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din, practic, toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spaţiul vorbitorilor de limbă română.
Recent Comments