Bună Ioana!

De ce?

A.S. Azi e ziua prietenului meu Papuc, așa că…la mulți ani Papuc!
Am descoperit „antidotul” pentru crime, jafuri și chestii de genul infracțiuni. Cum să nu devină copiii de azi criminalii de mâine dacă sunt crescuți în spiritul Guță? Cum să nu-și dorească și ei să fie boss-i, bahări, baștani… cum să nu-și dorească să moară dușmanii și să aibă femei de femei??? Cum??
Hao să facem un sondaj: câti punk-eri, rock-eri, house-eri…emo până la urma ați văzut să comita crime, jafuri sau violuri? Ăștia-n cel mai rău caz se sinucid, ceea ce nu e neapărat rău (spun eu devenind puțin meschin).
Așa că voi, cei ce-mi citiți gândurile, gânduri cretine dealtfel, oferiți cultura muzicală copiilor voștri, de acolo pornește tot, și ajută la educația lor. Nu le trebuie neaparat Pavarotti sau Felicia Filip, dar trebuie să știe cine-i Savoy, Pitiș, Pasarea colibri, Genesis, Rolling Stones, etc fiindcă aș putea continua mult…
Dacă simțiți o revoltă-n rândurile mele, ei bine, aveți dreptate!

O nouă experiență…

Azi, după cele2 zile petrecute la Frunzaru, văruind, gletuind, șlefuind, dând găuri, punând lustre și făcând pe-a meșteru`, am reușit să fac ceva și pt mine. Am participat la „Pariu că știu…”, unde am și câștigat noi, echipa actorilor…
Deși toată lumea zice că nu-i făcătură, inclusiv Morar și producătorii…refuz să cred că sunt femei atât de imbecile. Înțeleg, ești femeie, nu știi cum arată o bujie, nu sunt prea multe femei mecanic, dar atat de retardată încât să nu știi în ce război s-au luptat românii cu nemții, să nu știi tu, tâmpito, Loch Ness nu e o marcă de cafea și că da, vito există un arbore de cauciuc, da` nu crește Pirelli în el…
P.S. Îmi cer scuze că am insultat bovinele!

Spread 2009

Spread, sau Gigolo de LA, e un film despre un tip, care o arde dubios cu domnițe nu tocmai sărace, și al dracu` că-i și merge. Îl recomand cu încredere….

Orașul în care trăiesc…

Orașul în care trăiesc se numește sugestiv…București. De ce? Că aici toată lumea se bucură. Se bucură de viața lor infectă pe care o duc, se bucură când pierd ceva, se bucură când fac rău, se bucură când sunt criticați, umiliți, jigniți. CRETINILOR.
De ce un căcat de paznic are Nokia N95?? De ce un căcat de taximetrist stă într-o ghenă și are plasmă cu diagonală de nșpe mii de inci?? De ce n-ai ce să mănânci și tu o arzi prin cluburi far-o chiftea în burtă? „You`re a puppet” Măi băiatule…ești cioară bronzat, ești jegos mai puțin curat, îți cântă maneaua-n telefon ( că de…căștile, știi chestiile alea mici de le bagi în urechi și-ți intră orchestra cu tot cu Salam și Guță în ureche, pentru asta au fost inventate, retardatule) încearcă să mori, TE ROG!! Dau o bere și-o șaorma…
Deviind de la maneliștii cu telefoane „șmechere”, vreau să continui cu și despre mirobolantul București.
Orașul ăsta, e minunat în felul lui. Aici mâncarea tradițională e shaorma, cu de toate și dulce, dar vă rog insistați cu ceapa.
Partea minunată aici, e că, spre deosebire de satul meu natal, poți să mergi când vrei, să dansezi, sa bei un pahar, să te simț bine, și toate astea nu singur. Oamenii sunt chiar OK, dacă știi unde să mergi, cu cine să vorbești, cu cine să legi amiciții sau prietenii. Pentru toate astea, recomand cu desavârșire Club A, clubul unde sunt acasă, eu și toți iubitorii de muzică bună.

Poate transpune el mai bine:

Grav de tot!

Cum sunt șomer, și eu și Frunzaru, stăm și pierdem nopțile uitându-ne la filme, la pițipoance…
Aseară, am facut o excepție, și m-am gândit eu c-ar fi interesant să mă uit pe wikipedia. Și cum mă uitam și căutam eu toate prostiile (Vama Veche, Toma Caragiu, anonimi dintr-ăștia), m-am gândit să mă uit și la adevăratele vedete din România, și-am dat un ”sărci” la Salam, Guță.
Erau acolo, nu ma deranjează, dar cand vezi texte de genu` ”S-a lansat cu ajutorul şefului de orchestră Dan Bursuc în anul 2002, cu piesa „Ce gagică şmecherită”. A jucat un rol semnificativ la apariţia şlagărului „Of, viaţa mea” (2000), interpretat de Adrian Minune şi Costi Ioniţă”, și asta cănd dai search la salam. În loc să scrie că e produs din carne, ce se servește ca antreu rece, scrie că ăsta a contribuit la șlagăr, și ce șlagăr.
Dacă mă-nțelegeți, da-ți un click aici pentru Salam și aici pentu Guță

Cel mai tare, mă deranjează definiția manelei:
Genul are influenţe din muzica populară armână, greacă, turcă, arabă şi sârbă şi din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din, practic, toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spaţiul vorbitorilor de limbă română.

Mulțumesc România…mulțumesc București!

Mulțumesc țărișoarei mele și orașului în care habituez…am stat 2 ore-n picioare-n autobuz ca să merg din Romană până-n Rahova. Pe toată drumeția, pot să spun că am auzit femei (deși e prea mult spus) care au ca și ton de apel o superbă manea, femei (mai mult spus) cărora le iau culoarea de pe podoaba capilară, moșnegi bărbați în vârstă cărora le trebuie amenajat un loc special în autobuze, pentru…UMERAȘE. Cea mai mare dovadă de impertinență din partea mea, a fost când, am îndrăznit să tușesc domnule, și erau și copii pe-acolo. wtf???? de zici c-alergam în ”scârba goala” (by Dudulică).
P.S. Toată povestea asta, sună-n capul meu, cu vocea lui Sorin Ovidiu Bălan (scursuri ale societății)

Mi-aș dori s-o fac la nesfârșit…

Toți care ma cunosc bine, știu că visul meu cel mai mare e să urc pe-o scenă, ca și actor de teatru, sau să pot obține un rol într-un film.
Am facut un prim pas azi, 12.10.2009.
M-a sunat de la CV-casting, cu o propunere de figurație simplă. Bine-nțeles c-am acceptat, deoarece sunt ahtiat să mă văd la televizor, sau în media. Acolo, surpriză, a trebui să fac figurație specială. Și așa de suparat am fost, încat am acceptat fară să stau pe gânduri. M-au îmbrăcat în garda faraonului, și am avut tot felul de roluri, și-am fost în tot felul de ipostaze. Nu știu încă la ce e reclama, când v-a fi difuzată, dar știu cu siguranță că e pentru Israel și că decum apare, o ve-ți găsi aici.
Știu că mă comport ca un copil tâmpit, dar asta sunt…
Mai jos, câteva poze:

Pierdut jumatate, ofer recompensă pentru orice detaliu. Rog seriozitate!

Mi-am văzut jumătatea, dar am clipit şi-a dispărut.
Nu ofer recompensă, doar mulţumire sufletească şi satisfacţia că ai facut pe cineva fericit.

Am fost, în cele din urmă la Sala Polivalentă, la “Noaptea devoratorilor de publicitate”.
Nu mă prea dau eu în vânt după reclame, dar îmi place al dracu’ de mult Vama. Trupa, a facut din nou show-ul caracteristic, show-ul în care dau tot pe scenă. Înafară de energia pe care o transmit prin melodiile atât vechi cât şi noi, ei încearcă să schimbe ceva. Tudor Chirila, spune : “Nu ştiu dacă menirea artei şi muzicii e să schimbe ceva [...] dacă am putea gândi toţi unitar, şi să dăm în acelaşi timp pe Mezzo, am schimba multe” Asta e atitudinea de care avem nevoie în România.
M-am simţit într-adevăr acasă, un public minunat, fără inhibiţii şi open-mind.
Mai jos poze de la eveniment:

Nopți publicitare!

Pe 9 octombrie, la Sala Polivalenta, are loc ”Noaptea devoratorilor de publicitate” unde în deschidere va cânta Vama lui Tudor Chirila. Dacă e să fiți amatori de publicitate, cred că ne întalnim acolo. Dacă e să fiți fani Vama, ne vedem cu siguranță acolo. Acolo v-or mai fi, reclamele lui Jean Marie Boursicot,dar și cei mai buni artiști de stand up comedy! Intrarea e 25RON prin Bilet.ro