…ce trece timpul băi tată băăă!
Încep prin a-mi cere iertare că au trecut mai bine de 6 luni decând am folosit aplicația ”Posts/Add New”.
Odată cu ziua națională a mirobolantei patrii, se sărbătorește mai degrabă ziua în care nu mergem la muncă pe plantații, și e al dracului de bine.
În ultimii ani, se pare că mai importantă decat ziua națională, e ziua PRO TV-ului (15 ani). DE CE ?? E simplu, nimanui nu-i convine situația din țărișoară, unde totul e monoton, n-ai bani de pâine sau țigări (cazul meu) și mergem tot mai prost…da` lasa coaie, trantim o parada, blocam orașul și meltenii aștia se vor îndragosti din nou de patrie și vor dormi cu steagul sub pernă…ăăăăă NU!
Mi-am făcut o cafea, mi-am aprins ultima țigară, mi-am trantit ochelarii pe nas, și-mi aduc aminte ce faceam eu cand aveam 15 ani…
Cand aveam 15 ani, m-am îndragostit prima dată, fară să știu ce urmează să se întample, fără să mă gândesc dac-o să fim toată viața împreuna. La 15 ani, am sărutat prima dată pasional, sperând ca acel sărut să nu se mai termine decat când împlinesc 20 de ani, și să ne căsătorim. La 15 ani, mi s-a părut atât de romantic să stai pe un leagăn și să privesti frunzele care cad, încât am facut asta de nenumarate ori, iar dacă ploua, stateam la intrare-n scara și faceam același lucru. Tot la 15 ani, am pus prima țigară în gură, am băut primul pahar de alcool, m-am îmbătat crunt, am avut ce-a mai grea mahmureală din viața mea.
Prin tot ce faceam, deveneam tot mai fericit, aveam tot mai multe nevoi, deci tot mai multe lipsuri, dar parcă tot mai fericit eram, eram…Domnul Fericire. Parea că nimic nu-mi putea tulbura lumea mea de adolescent miop, supraponderal și fericit, dar am crescut si totul a trecut, am ramas doar cu amintirile și cu dorința de a mă întoarce si a pune ”Pause” la 15 ani și 8 luni…
Scurt si la obiect. Felicitari Neamtule!